Și de ce mă înscriu din nou în SuperBlog!
Teoretic, competiția nu este sinonimul concursului. În practică, e discutabil… :))
Am observat, mai ales în ultimii ani, cum oamenii devin stânjeniți atunci când le scapă un “sunt competitiv” și imediat apare completarea “…cu mine însumi”.
Cum am observat asta? Pentru că mi s-a întâmplat, iar apoi am recunoscut tiparul la alți oameni.
Şi uite că pregătindu-mă să scriu acest articol mi-a revenit în prim-plan acest gând cu scena acelui moment pe care credeam că-l uitasem.
Au trecut câțiva ani de atunci, cred că vreo 4-5. Eram într-o sală de ședințe, împreună cu managerul de la acea vreme. Stăteam foarte relaxată la birou, discutam, notam idei, eram foarte degajată, iar el mă întreabă la un moment dat:
── .✦ Adelina, de ce ești atât de concentrată mereu să atingi obiectivele?
── .✦ Păi pentru că sunt competitivă!?
── .✦ Da, dar știi că ceilalți colegi se simt intimidați din cauza asta?
── .✦ … competiția e cu mine însămi, să evoluez și să îmi ating obiectivele de bonusare
Această discuție m-a urmărit mult timp… de fiecare dată când un coleg nu reușea să finalizeze un task sau când nu exista implicare și deseori apărea un termen comparativ. Am auzit și alte persoane confruntându-se cu asta: competitivitatea îi încurcă pe ceilalți, e greu de gestionat de manager sau descurajează echipa. Competitivitatea, peste tot în jur era o caracteristică negativă, indiferent în ce context o auzeam sau observam și, chiar începusem să mă simt stânjenită. Nu știam cum să gestionez provocările ca să nu fiu înțeleasă greșit.
⚔️ Până la acel moment, orice proiect apărea, mă entuziasmam, mă implicam, îi stârneam și pe cei din jur, apoi, treptat-treptat, nu mai spuneam nimic. Așteptam să ia altcineva inițiativa. Am studiat ce se întâmpla cu alte persoane pe care le știam entuziaste și am observat că după ce aflau că e „rău să fii competitiv” proactivitatea scădea peste tot, iar cei care nu erau competitivi se simt în continuare presați că nu sunt.
Atunci am început să îmi ridic semne de întrebare și am observat că, pe de altă parte, participarea la concursuri e o activitate lăudabilă.
Am avut ocazia să organizez multe concursuri, de la componente, obiective de învățare livrate prin aceste activități, la crearea probelor, atât la distanță, cât și cu etape on-site.
Comunitate
Realitatea este că în primele poziții din concursuri nu aveam neapărat cei mai pregătiți casieri, ci pe aceia care pe lângă cunoștințe, aveau și un spirit competitiv. Pe primele locuri erau cei care cunoșteau procedurile de lucru, dar care se entuziasmau și se implicau în concurs. Finalele jucate on site, erau de o energie și o adrenalină debordantă, iar competitivitatea le creștea nivelul de concentrare ca să facă mai repede, mai bine decât ceilalți. Competiția nu era o luptă și nu înseamnă rău, înseamnă energie și la final, descopeream că oameni din diferite zone ale țării rămâneau conectați, se ajutau și chiar se vizitau dacă aveau ocazia.
Nu există concursuri reușite fără competiție. Participarea la un concurs înseamnă să vrei puncte și un loc cât mai bun în clasament, implicit, înseamnă “rivali” care concurează cu tine pentru un loc și în final oameni care au ceva cu tine în comun(itate).
Sensul negativ apare doar când nu știi să pierzi și când nu poți accepta că altcineva s-a descurcat mai bine atunci. Sensul negativ al competiției este doar când apare incapacitatea de a aprecia performanța celor de lângă tine și, după ce am înțeles asta, nu mi-a mai fost jenă de faptul că sunt entuziasmată de competiție, pentru că altfel nu am avea producători și companii pe piață, nu? Dacă nu ar exista competitivitate, lumea nu s-ar dezvolta.
Prin urmare, competiția este ceea ce ține fiecare participant „în viață”, iar concursul este evenimentul oficial prin care se măsoară acea competiție. Un juriu dintr-un concurs decide cine câștigă competiția, nu decide cine pierde, nu?
Şi pentru că am înțeles cum îmi întreține entuziasmul o competiție, pentru că iubesc această energie și îmi place să fac parte din curse în care am ocazia să cunosc și să respect performanța, dar pentru că de cele mai multe ori am „măsurat” rezultatele cursei și nu am participat, am decis acum un an că este momentul să trec de la rolul de organizator, la cel de participant în „Arena” SuperBlog.
✐ᝰ Și iată-mă pentru a treia oară, în ceea ce reprezintă mai mult decât un concurs, este comunitatea SuperBlog.
Toamna aceasta intru din nou în spiritul competitiv și anunț oficial înscrierea mea în ediția cu numărul 33 a SuperBlog! Sunt plină de entuziasm să fac parte din ediția aniversară, care marchează 18 ani de povești și marketing content de calitate, în România.
✎ᝰ. Octombrie, venim! Și până pe 2 decembrie, întoarcem fiecare briefing de brand pe toate părțile și îl transformăm într-o provocare personală.
Intru în toamna SuperBlog 2026 cu dorința de a scrie cât mai bine, de a-mi nota extra subiecte pentru a mă informa, de a obține note (mari) și de a mă bucura de acea adrenalină a termenelor-limită, alături de alți bloggeri talentați pe care abia aștept să îi citesc sau re-citesc.
Până la urmă, competiția naște excelență, iar eu abia aștept să văd unde mă va purta această energie! Nu de alta, dar trebuia să scriu un text scurt :)))) Bine că nu e pe punctaj, de data asta.
Rămâi pe poziție. Ne așezăm la START și ne pregătim „stilourile digitale”.
Tu? Ce faci? Ne citești sau vii să descoperi briefuri noi?
Oriunde te poziționezi, pregătește-te de texte numai bune de citit!
Dacă nu te-ai hotărât încă, poți citi articolele din trecut în Arhiva de Probe.
Adelina Bogorodiță 𓂃🖊
