Ce să învățăm în școală?

── .✦ Ce mi-aș dori să ne învețe școala de azi?

O întrebare mai mult decât ofertantă, aș spune eu, care poate să deschidă discuții lungi și dezbateri intense. Pentru mine, răspunsul la această întrebare nu se rezumă la materii, ci mai degrabă la educație, cu tot ce înseamnă ea.

✎ᝰ. Regulile și rostul lor în societate

Am observat în ultimii ani un comportament destul de general în societate și anume: reticența la reguli sau nevoia de a se explica rolul fiecărei reguli, indiferent de contextul în care apare, motiv pentru care dezvoltarea și înțelegerea nevoii de a exista reguli în societate, cred că ar aduce un plus în conduita elevilor ce vor deveni adulții de mâine.

Îmi imaginez cum ar fi ca șoferii să conducă după bunul plac, fiecare pe ce bandă dorește, pe ce sens de mers găsește mai liber, indiferent de direcția în care se deplasează. Asta ar însemna ca în fiecare moment în care ești în trafic să trăiești într-o stare de alertă continuă, neștiind în niciun moment ce vine și din ce direcție. Ar apărea imposibilitatea de a te concentra la drumul tău, fiind atent doar să te protejezi, lucru care în final ar deveni imposibil, iar evitarea unui incident ar fi doar o chestiune de timp, nu?

Fără reguli, lumea ar intra într-un haos total. Ar deveni un loc în care cel mai puternic, mai lipsit de empatie sau de bun simț ar câștiga mereu, iar viața de zi cu zi ar deveni nesigură și plină de teamă. Regulile nu te păzesc total de asta, dar asigură niște consecințe sau acțiuni sociale care să limiteze asta. Un criminal va fi pedepsit. Un elev care scuipă un alt elev va fi abordat, nu aplaudat.

Regulile sunt cele care protejează viața, opresc actele de violență, protejează drepturi fundamentale și aduc previzibilitate. Ele sunt cele care setează limite: acolo unde începe libertatea mea, se termină libertatea ta. Eu pot să acționez așa cum doresc, dacă acțiunile mele nu intră peste libertățile tale. Unde asta se întâmplă, se încalcă deja niște reguli scrise sau nescrise.

Într-o societate în care nu se învață importanța regulilor, inclusiv elevii fac ce doresc ei, deoarece autoritatea nu ar exista. Fiecare ar putea să intre și să iasă din clasă când dorește, fiecare ar porni în același timp muzica lui preferată și fiecare s-ar îndoi în totalitate de ce spune un coleg, un profesor sau un părinte. Dacă nu există reguli, de ce să cred că părinții mei vor face ceea ce spun sau de ce să o ascult pe mama? Pentru că fără reguli, nu există consecințe.

Școala este primul mediu controlat în care un copil experimentează societatea la scară mică și înțelege că e primul loc în care „șantajul emoțional” nu schimbă deciziile celorlalți, așa cum uneori se întâmplă acasă și nu pentru că un părinte nu face față, ci pentru că familia este un alt mediu decât cel pur social în care fiecare își are rolul lui nenegociabil.

Consecința nu este același lucru cu pedeapsa și cred că asta ar ajuta la înțelegerea diferită a responsabilității prin respectarea regulilor. Când elevul înțelege că el însuși își declanșează consecința prin comportamentul său, devine cu adevărat responsabil.

În acest context cred că notele nu ar mai fi ascunse pentru a nu degrada imaginea unui copil. Ar fi consecința cunoștințelor pe care le deține. Da, emoțiile pot să își spună cuvântul, însă ascunderea notei sub un cod, nu înseamnă că rezultatul este altul sau că problemele de gestionare emoțională au dispărut. Deloc. Cred că doar disimulează rezolvarea unei probleme. Totodată, nu toți avem aceleași capacități intelectuale, dar putem să avem abilități diferite, iar regula spune că fiecare are dreptul să i se respecte punctele forte, dar că realitatea din spatele codului nu o schimbă nimic.

✎ᝰ. De ce materiile nu sunt doar de umplutură?

E o discuție pe care am avut-o de mai multe ori, cu opinii diferite pe masă.

Observ o tendință de a elimina informații din programa școlară. Unele probabil nu aduc o evoluție sau dezvoltare reală, însă eliminarea a tot ce nu considerăm necesar în viață, nu cred că e o soluție reală. Probabil analizarea informațiilor și felul în care ele dezvoltă creierul și gândirea ar fi primul pas.

Da, nu e necesar să cunosc toți anii din cărțile de istorie, însă dacă nu am o minimă cronologie a unor evenimente, nu voi reuși să înțeleg societatea în care voi fi adult și probabil voi lua aceleași decizii mai puțin bune, ale unei societăți care a trăit cu mult înaintea mea, lucru care ar opri evoluția. Am repeta la infinit și mult mai frecvent aceeași pași sau modele de societate, fără să știm ce nu a funcționat și de ce.

Ei, aici cred că este de fapt secretul: de ce? Aceasta ar trebui să fie întrebarea care să patroneze materiile, cu scopul de a stimula gândirea analitică, lucru care ar ajuta la felul în care elevul va accepta sau nu informații neverificate sau va crește capacitatea de filtrare a lor. Pentru că pe măsură ce avansăm, informațiile disponibile sunt din ce în ce mai multe, mai contradictorii, mai incomplete și mai dificil de filtrat.

În contextul social internațional, gândirea critică și analitică, într-o măsură echilibrată, ar pregăti elevii pentru volumul de informații și ar pleca din școală cu o bază sănătoasă care să le aprindă beculețe când cineva declară un lucru credibil la suprafață, dar imposibil ca fundament de bază. Dacă eu știu cum funcționează gravitația, nu o să îmi iau o pelerină de Batman să sar de la etajul 10, pentru că voi ști că nu așa funcționează zborul.

✎ᝰ. Implicarea în societate

Nu puteam să las asta deoparte. Cred că ar fi real util ca elevii să fie implicați în întreținerea clasei și fiecare săptămână ar putea include în programă, o oră, aceeași pentru toate clasele din școala respectivă, în care fiecare clasă ar face curat în spațiul comun în care se află și pe holurile școlii.

Nu pentru a exploata elevul. Pentru a-l învăța să respecte munca celorlalți, indiferent care ar fi ea.

Și poate… cel ce va ajunge directorul unei companii, va trata cu respect fiecare persoană din subordinea lui, inclusiv doamna care îi face curățenie în birou, și poate, o dată pe săptămână va lăsa o ciocolată pentru ea, pe birou.

˗ʚଓ Tu ce crezi sau ți-ai dori să învețe elevul în școala de azi?

Adelina Bogorodiță 𓂃🖊