Cine era?

Alexandru Crețianu (în scrierea veche, Cretzianu) a fost un diplomat român care a lucrat în Ministerul Afacerilor Străine și despre care se vorbește foarte puțin, dar care poartă cu amintirea lui o poveste interesantă: șase milioane de franci elvețieni, transferate într-un cont elvețian, asociat cu numele lui.

Într-un context în care România își pierdea controlul politic, controlul asupra acestui fond devenea mai mult decât o chestiune financiară.

Alexandru Crețianu este un descendent al familiei Știrbey, pe linie maternă. Cu alte cuvinte, un român autohton, din cea mai înaltă clasă socială a vremii. Pentru că numele „Știrbey”, provine din autenticul „Știrbei”, modificat în pasul francofoniei vremurilor, cu scopul de a arăta statutul și influența familiei. Doar familiile de clasă și aristocrate, aveau posibilitatea să facă aceste modificări.

Poziția diplomatică și legăturile familiale i-au asigurat ascensiunea și intrarea în medii politice și sociale de rang înalt, atât pe plan intern, cât și extern. Era considerat un diplomat însemnat, de încredere și apropiat al lui Iuliu Maniu. Acest fapt sugerează o poziționare anti-comunistă.

În acea perioadă a susținut un punct de vedere critic față de regimul comunist, prin lectură de specialitate. O parte dintre aceste materiale sunt păstrate astăzi în SUA. Aceștia din urmă având încă în arhivă, documentație, scrisori și memorii ale lui Alexandru Crețianu.

Transferul și arestul

Fondul de șase milioane de franci elvețieni se afla deja în Elveția, în conturi ale statului român. Aceștia au fost depozitați practic, în băncile elvețiene, conform tradițiilor financiare ale vremii și nu numai. Elveția reprezenta și atunci un reper bancar și un „seif” internațional.

La un moment dat, controlul acestei sume se transferă într-un cont cu mandatar… Exact. Alexandru Crețianu.

În acea perioadă, acesta era Ambasadorul României la Ankara, Turcia.

Să fi existat premeditare, pentru a asigura fonduri dedicate democraților care vor lupta împotriva comunismului din România? Cert este că transferul a fost făcut. El era mandatar sau putem să îi spunem administrator. Se merge pe ideea că acești bani erau un fond destinat să susțină un guvern român în exil. O activitate a diplomaților care la acel moment se preconiza că va reprezenta exilul românesc, fiind imediat după abdicarea impusă a Regelui Mihai.

De aici a pornit și controversa: dacă fondul trebuia păstrat sub controlul lui, predat unei structuri colective din exil sau restituit altfel…

Deși banii au fost așezați strategic în 1945, Crețianu nu părăsește România, rămânând în țară în contextul instaurării regimului comunist, când oamenii politici asociați cu regimul democratic interbelic, intelectuali și educați, au devenit dușmani ai regimului.

La începutul anilor ’50 a intrat în categoria foștilor diplomați și demnitari acuzați de „activitate împotriva statului”, a fost arestat și a avut parte de un proces de tip stalinist. Unul bazat pe orientări politice, cu acuzații clasice, în acest caz: trădare, spionaj, etc. Nu au contat acțiunile lui sau felul în care a reprezentat interesele țării. Era despre orientarea politică și ideologie. Cu scopul clar de a elimina elita interbelică, prin dosare fabricate.

După aproape 10 ani de detenție în penitenciarele din România, este eliberat și pleacă definitiv în occident, stabilindu-se în SUA.

O parte din viața lui în exil a fost marcată de controversele legate de cele șase milioane de franci elvețieni, procese cu regimul comunist și grupuri din exil.

În perioada În care a locuit peste ocean, a continuat să facă parte din elita românilor cu idei democratice și să susțină acest concept din exterior. A scris memorii și analize despre perioada interbelică și căderea României sub influență sovietică.

Cartea lui de referință este: “Relapse into Bondage: Political Memoirs of a Romanian Diplomat (1918–1947)” și este una dintre sursele importante despre culisele diplomației române, dar nici până azi nu a apărut o traducere oficială a acestei cărți.

Procesul de la Berna

În timpul în care Alexandru Crețianu era plimbat prin închisorile din România, în occident, se deschide un proces internațional pentru contul din Elveția.

Un proces de un deceniu, pe care autoarea Diana Mandache l-a documentat în cartea ei „Banii exilului: Procesul Cretzianu, în Elveția”, pe care o găsești AICI.

Mi se pare extraordinar să documentăm evenimente controversate autohtone și să le transformăm în ceva bun de citit.

Adelina Bogorodiță 𓂃🖊