Mâncarea în rol de ambasador!

Miros de friptură, usturoi și cartofi prăjiți?
Deja mă activez!

Mă declar o gurmandă… pe viață!

Poate că noi românii venim cu treaba asta de la generațiile anterioare, de când, să procuri hrană, era o provocare. Și nu una ca în zilele noastre, când ne batem pe ultimele conserve din supermarket pentru că urmează black out sau vreo pandemie.

Îmi aduc aminte ca bunicul din partea mamei mergea cu tractorul să ducă cereale în zone de munte, unde oamenii nu aveau grâu și se întorcea cu lemne. Se practica trocul și încercau să găsească tot felul de soluții.

Prețuiau mâncarea, se bucurau de ea și nu puteau compensa lipsa ei prin importuri sau hrană sintetică.

De asta cred că noi românii, ne bucurăm de cea mai diversificată gastronomie din lume. Am învățat să valorificăm fiecare resursă, să inovăm și să ne adaptăm. Să îmbinăm tradiționalul nostru cu tradiționalul altor popoare.

Și mai cred că mâncarea spune povești… Povești pe care oamenii le înțeleg, deși nu vorbesc, poate, aceeași limbă.

Asia… în bucate

Gurmandă, cum spuneam, ador mâncarea tradițional românească. Rar sunt captată de fine dining sau de cine știe ce fonfleuri.

Însă, ca orice om, am și eu scăpările mele, iar bucătaria asiatică… este printre ele.

Am fost fascinată de cultura asiatică încă din copilărie. Mi se pare extraordinar cum oamenii ăștia au reușit să se educe și să se dezvolte.

Rând pe rând, am trecut de la dinastiile chineze, la Japonia Shogunului și până la Coreea de Sud, modernă, educată și disciplinată. Ridicata din cenușa războiului, prin miracolul de pe râul Han.

Apropo de coreeni, prima mea interacțiune cu ei, a fost cand m-am urcat pentru prima data într-un Tico. Vă amintiți mașina? Era atât de mică pe atunci, că eu am crezut în prima fază că este pentru copii. Bine, nici cu Matizul nu îmi e rușine!

Probabil că indirect, momentul ăsta a lăsat un impact în subconștientul meu, din moment ce astăzi conduc un Hyundai… Abia acum, în timp ce scriu am realizat asta. Bine că n-am rămas setată pe Tico, la cât de mult îmi place mâncarea, riscam să îmi rămână mică.

Să ne întoarcem în bucătăria asiatică acum.

Am căutat recent o experiență culinară asiatică, în marele București. Și dacă în trecut am tot testat, de data asta, am zis că vreau să merg la sigur. M-am documentat bine și am găsit un restaurant Korean, departe de casă, dar… trebuie să îmi părăsesc zona de confort. După o discuție serioasă cu mine, am zis : PERFECT! Așa că l-am bifat.

Atmosfera acestui restaurant Korean din București este una autentică, liniștitoare și foarte primitoare.

Totul este pregătit aici, cu pasiune, meticulozitate și plăcere. Iar aroma intensă de susan, usturoi și alte condimente specifice, te îmbată, înainte să apuci să guști din celebrul „soju” – o băutură tradițională asemănătoare cu vodka, însă cu un gust ușor dulce, fin și aromat.

Seriozitatea, empatia și disciplina poporului coreean, se reflectă și în preparatele culinare și în tot ce înseamnă tradiția mesei pentru acești oameni.

Vă amintiți cum nouă ni se spunea că nu avem voie sa vorbim la masă? Și că fiecare trebuie să aibă farfuria lui?

Eeei bine, am aflat că „vecinii” noștri coreeni sunt total opuși acestui concept. La ei, masa este despre socializare, cultură și tradiție.

Am învățat că așa a apărut de fapt conceptul de Banchan – un cumul de preparate, pe post de garnituri, care oferă aportul necesar de fibre, proteine, vitamine și probiotice, care se împart cu ceilalți de la masă, nu se servesc individual.

Practic, ei au înlocuit liniștea din timpul meselor, cu bucuria unor discuții de calitate și o atmosferă prietenoasă, iar noi, probioticul natural din kimchi-ul tradițional Korean, cu Omez și Triferment.

Ador garniturile! Nu pot să mănânc friptura fară o garnitură bună, așa că pe mine m-au cucerit cu acest concept.

Iar kimchi… ceva deosebit, o varză murata dusă la alt nivel prin condimente atent alese și preparată cu suflet.

Vezi, asta este tot o abilitate a oamenilor: să producă din specificul locului în care trăiesc! Și o fac de sute de ani, pe când sursele de informații erau aproape inexistente. Era doar intuiție și comunitate. De exemplu, acest kimchi, este bogat în probiotice, bun pentru imunitate, bun pentru digestie și sunt un fel de murături coreene, nelipsite de la mesele tradiționale, poate puțin diferit în funcție de regiune și sezon.

La fel de încântată am fost că poți să vezi și să auzi cum friptura aleasă pentru Korean BBQ, sfârâie liniștită pe grătar și te invită parcă să o guști. Chiar te abții să nu îți bagi degetele unde nu e treaba ta.

Dar Bulgogi?

Sunt chiar în dificultate și nu știu ce să aleg. Aceste aripioarele picante sau o vită bine marinată pe pat de legume?

Respir. Încerc să îmi pun ordine în gânduri, dar îmi fac curaj și îi șoptesc ospătarului că le vreau pe ambele.

꿩 먹고 알 먹는다

Un vechi proverb coreean care în traducere liberă sună cam așa: „Omoară două păsări cu o singură piatră.”

Practic, am cedat și am vrut să le bifez pe ambele în aceeași vizită. Deși, atmosfera, gustul mâncării, armonia și ospitalitatea de aici, m-ar face să revin oricând.

Dacă ești în căutare de experiențe noi, îti place cultura asiatică și vrei să încerci ceva inedit, îți recomand cu mare drag locul. Într-o zona liniștită, un concept inedit și deosebit.

Daca nu mergem noi în Asia, găsim o mică parte din ea, aici în București, la Restaurant Korean Seoul. Dacă cineva poate reprezenta o țară mai bine decât cultura, cu siguranță cel mai bun ambasador ar fi mâncarea.

Articol scris pentru competiția SuperBlog 2025.
Adelina Bogorodiță 𓂃🖊