Bune maniere – vechi, noi sau… eterne?

Unde dai și unde crapă!

Am și eu TikTok! O vreme îndelungată nu am avut. Apoi, pentru că la muncă apăruse un proiect de promovare care implica și partea de social media și pentru că era necesar să mai vizualizez postările… mi-am făcut și eu cont. O vreme intram strict pe acele postări și cam atât.

La un moment dat am început să caut prin conținutul mare și am descoperit și material interesant, pentru mine. Chestii despre obiecte vechi, istorie, modă. Practic, ceva ce pentru mine nu se asociază cu “falsa bogăție”. Drept urmare, am păstrat contul, chiar dacă sunt perioade lungi în care nu intru. Uneori mă relaxează și găsesc lucruri interesante. Şi când spun perioade lungi, înseamnă săptămâni.

Dar când intru, Mihai, încă râde și îmi spune: “Aha, te uiți la bogătanii tăi?” – așa ne distrăm noi pentru că mereu găsesc ceva din magazine scumpe sau mai puțin comune, de obiecte scumpe dar refolosite, persoane care au anticariate sau restauratori de obiecte de lux și altele asemenea.

Dar stai că ne îndepărtăm de la subiect!

În timp ce treceam eu prin niște TikTok-uri, apare o postare autohtonă, în care se vorbea despre o americancă ce face materiale la limita controversei. Că aceasta se prezintă ca o femeie care la restaurant nu vorbește cu ospătarii, că își așteaptă soțul ca să intre el primul etc… am stat puțin, am ascultat și apoi am căutat postarea controversată. Nu am găsit-o exact pe aceea, dar am găsit profilul doamnei de peste ocean.

Acum, aceasta se prezenta cu un stil de viață promovat ca “/el de atins sau dorință” în prezent, viață de femeie casnică de lux… Mmm… stilul ăsta promovat în diverse moduri pe social media: casă frumoasă, viață fericită, rutina zilnică și altele asemenea. Am găsit și ceva postare din setul celei de la care am pornit și era despre un “Tratament de Prințesă”: să arăți partenerului mulțumire când îți face cadouri, să apreciezi efortul, să construiești o energie pozitivă. Înțelegeți esența, cred. Nici nu căutam să fiu în acord sau dezacord, doar voiam să văd de unde începuse viralizarea.

Ok! Am înțeles că femeia nu impunea nimic, doar spunea ce crede ea sau poate ce voia să creadă. Vă spun, nu am bătut prea mult profilul ei în lung și-n lat, doar găsisem “problema”!

Cunoaștem bunele maniere?

✧˖° Și uite-așa, dintr-o simplă curiozitate digitală, am ajuns la un subiect care m-a pus pe gânduri: bunele maniere.

Mă întorc la clipul inițial în care se exprima o opinie despre doamna de peste ocean… Şi nu știu, voi vă uitați în comentarii? Pfaaaai! Pentru mine acolo e deliciul! Bine, când cred că se poate să mă scoată din pepeni, nu intru, dar când simt că mă poate distra sau lămuri, acolo sunt! Uneori mi se par mai bune ca postările.

Aici, nu am intrat de amuzament, ci doar de curiozitate: câte vor aborda partea de maniere și câte vor fi pline de ură! E un studiu al meu, personal.

Da! Din comentarii am aflat că doamna a divorțat între timp și femeile comentau cu un soi de “și-o merita”. Am rulat printre comentarii – pe ici-colo erau câteva pe subiect și pertinente din punctul meu de vedere.

Am realizat eu așa, printre două comentarii, cât de furioase erau unele femei că face bărbatul comanda, că intră el primul în restaurant, că ce femeie îngustă la minte și da, uite ce bine i-a adus comportamentul ăsta de sălbatică a societății – a divorțat soțul de ea. Toate acestea sunt părerile găsite în comentarii, sau mă rog, m-am rezumat la atât, pentru că mi se pare suficient.

Nu e ca și cum m-a frapat atitudinea. Doar am observat cât de puține persoane au luat exemplul în sine ca regulă a bunelor maniere. Care maniere au trecut aproape neobservate, ba din contră, considerate lipsă de integritate.

✧˖° Recapitulǎm, discuția care a generat controversa era despre comportamentul la restaurant, unde eu știu așa:

🥂 Când o femeie este însoțită de un bărbat, la intrarea în restaurant, bărbatul intră primul și deschide ușa pentru femeie. Motivul acestei abordări este acela că atunci când femeia intră, se expune și privirilor incomode. Atunci când el intră primul, ea este mai menajată de impact și e o formă de a proteja femeia. Nu de a o ascunde sau discredita, ba dimpotrivă.

Bineînteles, facem excepție dacă plouă, când nu lași doamna/domnișoara în ploaie și pleci cu umbrela să o lași acolo ciuciulete. Ține el umbrela până intră ea, iar el, după.

În ceea ce ține de comandă, se ocupă el. Nu înseamnă ca ea stă cu ochii în pământ sau fața de masă în cazul nostru, dar partea “logistică”, i se cuvine lui. Şi la o simplă imaginație, cât de bine îi șade ei, cu mâinile pe sus să cheme ospǎtarul, în timp ce el studiază meniul și mai și comandă totul ea? Din perspectiva mea, nu e niciun act de curaj sau feminism în toată treaba asta.

Dar dacă ne imaginăm că el ridică scaunul (deși ne descurcăm și fără asta), cheamă ospătarul, preia comanda, eventual propune meniul sau întreabă dacă vrei recomandări? Parcă tradițional, mie îmi oferă un soi de respect și lasă bărbatul să gestioneze partea asta.

Nu înseamnă că ea este „mută”, ci că gesturile lui arată curtoazie și atenție. Înseamnă să îți lași timpul ăla pentru tine, pentru a privi în jur, pentru a gândi o temă de discuție, pentru a observa ce e în jurul tău sau poate a te gândi la rândurile de tacâmuri de pe masă și pe care îl vei folosi.

Mai mult decât protocol

Da-da! Știu! Vor fi și replici: “Asta e idealul, nu mai avem așa bărbați.” – se poate, nu zic nu, dar îi mai lăsăm să fie așa? Când 90% din comentarii sunt dedicate blamării femeii pentru asta, mai știm câți bărbați ar avea acest comportament?

Iar eu pot să spun, gândindu-mă acum, că nu îmi aduc aminte să fi fost eu cea care am „condus” masa la restaurant. Am lăsat bărbații de la masă să o facă, inclusiv la ieșirile alături de colegii de muncă. Noi am fost cu ale noastre, de fete, iar ei au făcut partea logistică ținând cont de cererea noastră. Bineînțeles că fiind mai mulți, am comandat fiecare pentru el, dar băieții cheamă ospătarul și se ocupă de comenzile mari sau cu atenția să avem noi cele dorite.

Și atunci, mi-e imposibil să nu mă întreb: bunele maniere, sunt vechi? Sunt eterne, unele? Le cunoaștem? Sau vrem noi să credem că modernismul e altceva decât e?

Mi se pare curios cum am transformat gesturile de curtoazie în motive de ceartă, când poate tot ce spun ele e „te respect și vreau să te fac să te simți confortabil”.

Sunt unele reguli de societate pe care am impresia că ne dorim să le schimbăm doar ca să arătăm cât suntem de puternice, doar că tot mie mi se pare că nu ăsta e rezultatul. Dacă pot să fac ceva, nu însemnă că e și cel mai potrivit.

Puterea femeii sau îngrădirea minții nu se reflectă prin a-i deschide eu, ca femeie, ușa bărbatului la restaurant, prin a-i ține eu umbrela sau prin a-i arăta celuilalt că nu știe să folosescă într-un mod corect furculița. Asta era! De aici devin eu femeie puternică!

✧˖° Puterea femeii nu se măsoară prin refuzul oricărui gest de grijă.

Dacă vrei să o faci, e exact o alegere a fiecăruia, dar tot de bune maniere ține și blamarea altor decizii – care ce să vezi, respectă anumite coduri de conduită. Asta ne face mai femei? Și insist pe femei, pentru că în acele comentarii, nu am găsit nici măcar un bărbat care să spună că e nepotrivit comportamentul acelei femei care alege să nu fie ea căpitanul. Auzi unde ne-am găsit să facem asta – la restaurant. De zici ca suntem Ioana D’Arc la război.

✧˖° Dacă tot blamăm asta, de ce nu coborâm noi primele din mașini să deschidem ușa bărbaților?

Manierele nu se cumpără

Vei spune că nu mai e la modă. OK. Dar clipurile care circulă pe internet cu intrarea de la Casinoul din Monaco, le-ai văzut? Sau de la intrarea în Ritz? Sau de la evenimente mondene internaționale?

✧˖° Și nu e despre bogați sau săraci. Comportamentele nu țin de câți bani ai.

În toate cele enumerate mai sus, femeia e cea scoasă în evidență, deși e „ajutată” de bărbații din jur. Pentru că nu e ajutată, ci pentru că e respectată.

Cu toții avem în casă obiecte dragi, pe care le îngrijim, le curățam cu atenție, le găsim cel mai bun loc. Eh! Aș prefera să fiu acel „obiect” prețuit de bărbat, decât să fiu buretele de vase pe care îl arunc în chiuvetă că rostul lui e să curețe.

✧˖° Dacă vrem să evoluăm, cred că trebuie să păstrăm anumite obiceiuri în jurul cărora să construim.

Poate, unii vor fi deranjați de câteva aspecte sau comparații din acest text, iar dacă e așa, te rog, fă un pas în spate, recitește, întreabă-te de ce. Pentru că mesajul e unul singur: dacă vrem să fim emancipți, și „dezgrădiți” nu „îngrădiți”, fix cu deschidere cred eu că ar trebui să privim lucrurile.

Și atunci, mai pare învechit?

✨Vrei să fii respectat, respectă-te tu!
✨Vrei să fii iubit, iubește-te tu!
✨Vrei să fii emancipat, comportă-te ca atare!

Poate că unele gesturi nu țin de epoci trecute, ci doar de felul în care alegem să fim buni unii cu alții.

Adelina Bogorodiță 𓂃🖊