Merită citit Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul – Robin Sharma?
── .✦ Da.ᐟ
┃Titlu: Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul
┃Autor: Robin Sharma
┃Pagini: 230
┃Categorie: Dezvoltare personală
┃Pentru cine cred că se potrivește: Oricui vrea să asculte un dialog memorabil
ᝰ.ᐟ O altfel de recenzie de carte.
˙✧˖ ──── ✧ ──── ˖✧˙
Gândește-te la o persoană care a avut sau are un succes profesional extraordinar…
[fă pauză să te gândești la cineva – sfatul meu, oprește-te la prima persoană care ți-a venit în minte, fie că o cunoști fizic sau nu]
… și încă ceva, nu mă refer la influenceri care au performat doar prin creare de conținut online – nu pentru că nu le apreciez abilitățile, ci pentru că performanța aici, te ajută să existe și când platformele sociale se închid. Ai nevoie de cineva căruia îi admiri performanța real, nu pe care ai vrea să îl cunoști.
༺☆ Gata? Ai găsit?
༺☆ Perfect! Hai să continuăm!
Acum, imaginează-ți că e seara târziu, mâine mergi la muncă, unde ești într-o perioadă de rutină sau stres. Bate cineva la ușă. Te uiți la ceas. Cine vine neanunțat atât de târziu?
Totuși, deschizi.
Da, ai ghicit, e acea persoană la care te-ai gândit la început. Intră. Vă așezați la un ceai sau un pahar de ce vrei tu. Și simți că va fi conversația vieții tale.
E momentul tău să întrebi orice, despre cum a reușit. Cum a evoluat. Ce vrei tu.
Pe lângă toate, știi că deține cel puțin un obiect de lux – în cazul nostru un Ferrari, care știm cu toții că nu îl achiziționează oricine. E vizibil, arată reușită, clasă. Știi reel-urile acelea cu mașini care se parchează la casino în Monaco? Eh, despre astfel de oameni cu reușite vorbim.
Privește acea persoană în mintea ta. E ceva schimbat în aspectul ei, în tot ce e. În plus, nu mai știai nimic despre ea de ceva timp. Dacă în realitate e o cunoștință, cu atât mai bine.
༺☆ Ce schimbă oamenii, în general?
༺☆ Ce îi face diferiți de ceea ce erau?
༺☆ Sau de cum îi vedem noi…
༺☆ Ce întrebări îți vin?
Am făcut și eu exercițiul în timp ce am scris asta. Primele întrebări sunt despre reușită, obstacole, chestii profesionale, etape. Acea persoană râde cald și îți spune că nu mai are nimic din toate astea.
˙✧˖ ──── ✧ ──── ˖✧˙
Din New York, în Himalaya
Da. Pentru că locuia în New York. Pentru că avea totul profesional, clasă socială, reușite și succes. Dar toate astea nu îl făceau fericit. Și faptul că nu mai știai nimic despre el, nu se datora unei vacanțe pe o insulă tropicală sau într-un loc emblematic.
Totul era prea mult și pentru că atunci când intra în casă se regăsea pe el trist, a decis sa schimbe ceva. Pe el, cel pe care banii și succesul nu l-au făcut mai fericit, ci doar un om care a reușit.
༺☆ Cum ai reacționa la asta?
༺☆ Pare o nebunie, nu?
Da, cu toții simțim că vrem o pauză pentru noi. Dar să renunți la tot și să pleci singur să trăiești ca un călugăr himalayan, timp de un an – poate să pară extrem. Sau chiar e, nu doar pare.
Aceasta este o scenă din carte, dar personalizată.
Așa a rămas în mintea mea „Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul”.
De aici totul e ca o lumină care lovește în mod repetat. Cartea e un dialog între cei doi sau poți să o citești ca pe un dialog al tău cu acea persoană la care te-ai gândit. Și care te va surprinde sau îți va confirma în mod plăcut unele lucruri.
Nici nu m-a interesat dacă e o poveste sau e o relitate. Esența era acolo, pentru mine, în fiecare răspuns al călugărului și în fiecare întrebare a celui vizitat. M-am simțit acolo, într-o noapte de discuții, nu filozofice, ci practice și pe care de multe ori poate, am purtat-o cu noi înșine, singuri.
Am citit în cartea asta despre cum arată cu adevărat viața călugărilor din Himalaya, despre care am auzit, dar despre care nu știam atât de multe. Despre lecții și învățături orientale. Despre exces și lipsa unui scop personal.
Care e țelul tău în viața?
E o întrebare pe care mi-am pus-o după ce am citit cartea. Am constatat apoi că… stai puțin nu e așa simplu. Ce se întâmplă cu noi? Pare că mergem ca niște curci fără cap – e o vorbă la mine în sat. Atunci am făcut un experiment propriu și am adresat de câteva ori această întrebare. Răspunsurile, nu erau concludente.
⚓Am constatat: deci, ne lipsește scopul clar.
Să fiu mai bun, să obțin un nu știu ce loc de muncă, să îmi iau o casă și exemplele continuă. OK, dar dacă nu iau casa sau pierd locul de muncă pentru care am luptat atât, ce fac? Iar dacă le obțin… gata, se termină totul acolo?
Mi-am dat seama că deși înțelegem de multe ori, pe parcurs uităm și ne întoarcem la vechile obiceiuri și dorințe de a obține.
Jurnalul
A fost o altă idee pe care am îmbrățișat-o. Să scrii într-un jurnal. Atunci mi-am amintit că aveam un jurnal când eram mică. Îl primisem de la o prietenă de familie, din Germania. Era atât de frumos brodat – îl am și acum. Nu era în societate, aici, conceptul de jurnal, dar acum când m-am lovit de niște lucruri, am căutat ce am scris când eram mică și am găsit niște răspunsuri. Și a fost interesant să recitesc.
Apoi, așteptările…
Mesajul e simplu, fără așteptări. Să fac, pentru mine. Nu dau pomană ca să ceva… ci dau, nu aștept să fie observat sau lăudat. Nu fac ordine ca să spună ceilalți cât de ordonată sunt, ci că așa îmi place mie. Și nu mă afectează dacă alții nu fac sau fac mai „bine” decât mine. Nu învăț pentru nota de 10, ci pentru mine. Oamenii care nu au așteptări (real, nu doar verbal), au facut lucruri pentru ei și nu se lasă afectați de ce este în exterior.
Pare simplu? Știm cu toții că nu e. Dar sunt decizii, schimbări – poate uneori bruște, radicale, momente care ne ajută să facem pași spre… noi.
Apropo! Ești încă în conversație cu acea persoană? Dacă da, creează un final al tău. Dacă nu, când ai încheiat-o? Sau ai trecut peste, pur și simplu? Poate uneori așa trecem peste și nu încheiem capitole, nu?
Gândurile survolează, iar noi în fapt căutăm liniștea.
Pacea pe care mi-a transmis-o cartea asta, a fost ceva deosebit.
Naturalețea dialogului, m-a acaparat, și ar fi o carte pe care aș putea să o citesc din nou, fără așteptări… doar de plăcere.
Adelina Bogorodiță 𓂃🖊
📚 Continuă conversația – găsești cartea AICI .
OcarteOpoveste 