🪜Scara spre Dumnezeu

🎙️Scris de Mihai Săulescu – MS

┃Sunt texte care seamănă cu ale mele… și totuși nu sunt.
┃Mihai scrie cu o voce pe care o veți recunoaște ușor:
┃── lucidă, logică, dar cu un zâmbet în colțul propoziției.
┃Veți ști când e el, pentru că semnează. Cu MS. 🖋

Cu toții ne dorim sa fim cat mai aproape de Dumnezeu, sa ii simțim prezența si protecția.

Unii o fac prin credință, rugăciune, smerenie si fapte bune!

Alții exprimă această dorință prin artă, alții prin ritualuri, iar alții prin acțiuni aparent imposibile.

Povestea fraților Earl și Brock Lee din Jazz City, Utah, ilustrează perfect această sete de a fi cât mai aproape de divin: tineri și singuri, au pornit să construiască o scară care să ajungă până la cer, un vis nebunesc și fascinant de a îl atinge pe Dumnezeu cu propriile mâini.

Vă invit sa citiți povestea plină de curaj a aventurii lor, să descoperiți măreția visului uman devenit obsesie și să pășiți pe treptele care au sfidat limitele dintre pământ și cer.

🌌 Când oamenii încearcă să atingă cerul

În jurul anului 1915, Earl și Brock trăiau cu părinții lor într-o zonă rurală săracă, din vestul Statelor Unite. Proveneau dintr-o familie modestă, obișnuită cu munca pământului si creșterea animalelor in ferma lor.

Dar cei doi nu semănau deloc cu ceilalți din satul lor:
⋆｡☁︎ ˚★ Brock era visător, vorbea mereu despre stele și cer, Earl era mai pragmatic, dar îi împărtășea entuziasmul.

🛤️ Decizia de a părăsi satul natal

După moartea părinților, cei doi au rămas doar unul cu celălalt. Au decis să plece spre vest, „acolo unde cerul e mai aproape de pământ” – așa spunea Brock.

Astfel au ajuns în Jazz City, Utah, un orășel mic, născut în urma minelor de cupru și argint. Era o comunitate de frontieră, unde oamenii veneau și plecau rapid, iar doi străini nu atrăgeau multă atenție la început.

Earl Lee avea 19 ani, Brock Lee 17 ani , iar tot ce aveau in noua provocare, era credința, ambiția și dorința de reușită.

✨ Cum apare visul

Într-o noapte liniștită, după o slujbă la biserica locală, Brock și-a exprimat pentru prima dată visul:

„Nu am nimic aici, nici pământ, nici avere. Dar pot să am drumul meu spre cer!
Dacă Dumnezeu e sus, de ce să așteptăm să coboare și să nu construim noi o scară până la El?”

Earl, care până atunci fusese mai pragmatic dar lipsit de orice altă speranță de a reuși, a acceptat provocarea:

„Atunci să ridicăm scara împreună, pas cu pas.”

｡˚ ☁︎ ˚｡ De aici începe munca lor obsesivă de construcție a scării care urca în nori.

🔨 Începutul construcției

Frații au ales o stâncă uriașă la marginea orașului, unde locuiau intr-o cabană improvizată, o falie de piatră înaltă și aspră. Zi de zi, cărau lemn, bătuseră cuie, ridicau trepte și podine. Oamenii din oraș îi priveau amuzați la început, apoi îngrijorați:

„Sunt nebuni,” spuneau unii. „Sunt sfinți,” ziceau alții.

Dar Earl și Brock nu ascultau pe nimeni. Lucrul lor era sacru. Nu mai mergeau la câmp, nu mai lucrau nimic altceva. Doar ridicau scara, pas cu pas, până când vârful ei a dispărut în nori.

♪⋆.✮ Se povestea că atunci când urcai primele sute de trepte, începeai să auzi vântul cântând ca o orgă, iar mai sus simțeai aerul subțire și rece, ca și cum ai fi intrat deja în altă lume.

😨 Spaima orașului

Pe măsură ce scara se ridica tot mai mult, oamenii au început să se teamă. Ce se întâmplă dacă se rupe și cade peste case? Dacă atrage mânia cerului?

Mulți dintre localnici au încercat chiar să îi gonească, dar frații nu s-au oprit. Pentru ei, fiecare treaptă era ca o rugăciune care îi apropia si mai mult de Dumnezeu!

✈️ Ziua fatală – anul 1917

În vara anului 1917, un pilot tânăr, Ray Zenz, zbura cu avionul său deasupra regiunii Utah. Era unul dintre acei pionieri ai aviației care îndrăzneau să se joace cu cerul, într-o epocă în care zborul încă părea magie si era doar pentru păsări.

În acea zi, cerul s-a umplut de nori grei. Ray a pierdut vizibilitatea și, fără să știe, s-a apropiat de stânca unde frații lucrau.

Earl și Brock erau pe scară, la sute de metri deasupra pământului, dar in viziunea lor , tot mai aproape de a-și îndeplini visul.

Dintr-odată, zgomotul motorului s-a amestecat cu șuieratul vântului. O clipă mai târziu, avionul s-a izbit de scara colosală. Lemnul și piatra s-au rupt într-o explozie asurzitoare. Bucăți de trepte au început să cadă peste vale, ca o ploaie de ruine.

Frații au căzut în gol împreună cu avionul lui Ray. Nimeni nu a supraviețuit.

🕯️ Moștenirea legendei

Localnicii au mers să caute trupurile și resturile scării. Au găsit fragmente împrăștiate prin munți, dar partea superioară a scării nu a mai fost găsită niciodată.

Unii au spus că ea încă se ridică dincolo de nori, invizibilă pentru ochii muritorilor.

Alții jură că, în nopțile liniștite, se aud pași pe munte – pașii lui Earl și Brock, care continuă să urce.

De atunci, povestea lor a devenit o pildă spusă șoptit, despre ambiția omului de a atinge divinul, despre nebunia de a sfida limitele, și despre visuri care ard până la sacrificiu.

📖 Lecția oferită nouă

Frații Earl și Brock Lee au ridicat o scară către cer, crezând că doar prin măreție și eforturi imposibile pot ajunge la Dumnezeu.

Tragedia lor ne amintește însă că divinul nu se află departe, ascuns sau inaccesibil.

Dumnezeu este lângă noi, în fiecare pas, în fiecare alegere, în fiecare gest simplu și sincer.

Nu avem nevoie de trepte care să atingă nori, ci de inimile deschise și ochii care văd frumusețea cotidianului.

Nu este nevoie de construcții mărețe sau gesturi imposibile pentru a-L găsi: El este lângă noi în simplitatea zilelor, în gesturile mici, în alegerile pe care le facem.

Trebuie doar să alegem calea simplă, să deschidem inima și să-L descoperim – pentru că adevărata apropiere de Dumnezeu, se află în simplitate, în smerenie și în curajul de a alege drumul corect, chiar dacă pare mic și neînsemnat.

…Dumnezeu este aici, lângă noi, așteptând doar să-L găsim!

Semnat,
MS 🖋