Dama cu camelii

Merită citită Dama cu camelii – Alexandre Dumas fiul?
── .✦ Da.ᐟ

┃Titlu: Dama cu camelii
┃Autor:  Alexandre Dumas fiul
┃Pagini: ~ 300
┃Categorie: Roman de dragoste
┃Pentru cine cred că se potrivește: Celor cărora le plac conflictele morale ale societății

ᝰ.ᐟ O altfel de recenzie de carte.

Paris, anii 1840.
Doamne și domnișoare îmbrăcate în rochii lungi. Umbrele din dantele. Bărbați în frac, joben, batiste la butoniere. O epocă a eleganței.

Cum arăta Parisul anilor 1840?

Curtezane, dame de companie și serate în saloane pariziene, cu râsete, murmur de discuții și clinchet de pahare. În mijlocul acelor seri, e ea, Marguerite. Pășește in saloane și discuțiile se domolesc ușor. Privirile o urmăresc. Ea poartă 25 de zile pe lună o camelie albă și 5 zile, o camelie roșie. Cameliile albe arată că acceptă vizite intime. Cele roșii, arată contrariul. De aici vine “Dama cu camelii”.

Eram adolescentă când am citit asta. Mi-a zdruncinat lumea. Câtă eleganță să deții ca să transmiți mesaje delicate atât de imaculat, mai ales în acei ani? Pe lângă asta, mă intriga faptul că era o curtezană. Eu incă nu eram suficient de lămurită care erau atributele unei curtezane. Nu ocupația, atributele!

Mai târziu m-am prins eu așa că erau un fel de gheișe, dar occidentale.

Cartea asta te poartă prin Paris.
Efectiv vezi Champs-Élysées și te plimbi pe el printre dame elegante și domni în frac, ce se poartă la braț.

Realitatea lui Dumas

Marguerite, e manierată, elegantă, distinsă și curtată de cei mai râvniți bărbați ai Parisului. Trăiește o viață aristocrată. Dar se îndrăgostește de un tânăr de clasă mijlocie. Pare un clișeu care nu mai are efect, nu? Ei, Dumas fiul a construit povestea pe seama iubirii ce el i-a purtat-o unei celebre curtezane, iar ea i-a împărtășit-o până când a murit de tuberculoză, la doar 23 de ani. Asta face ca acest subiect etern să capete altă forță.

Treaba asta te face să te întrebi unde se oprește realitatea și intervine imaginația scriitorului?

Pe mine m-a prins din prima începutul: un apartament din Paris, în care se scot la licitație obiectele fostei proprietare – Dama cu camelii. 

Un domn cumpără jurnalul ei și scrisorile pentru că îl intrigă micile detalii pe care le află la fața locului. Acesta ascultă povestea spusă de iubitul celei ce a locuit în apartament. Așa, misteriosul cumpărător devine povestitorul cărții.

Armand Duval – cât de mult mi-a plăcut acest nume “Duval”, este tânărul de care se îndrăgostește frumoasa curtezană. Armand Duval (A.D.) sau Alexandre Dumas (A.D.)? Fiul lui Dumas, păstrează până și propriile inițiale. Și te întrebi mai puternic ce a însemnat pentru el de fapt.

Când adevărul vine prea târziu

După ce Armand citește jurnalul și scrisorile iubitei lui, lumea se năruie pentru el.

Marguerite nu l-a părăsit pentru bani și viața de lux la care renunțase când s-a mutat cu el la țară. Iar el a umilit-o public, într-unul din cele mai cunoscute saloane din Paris. El călcase în picioare demnitatea celei pe care o iubea, deși ea a renunțat la el din cauza tatălui lui.

Deși curtezanele erau doar femei acceptate de societate, eu cred ca doamnele le admirau în societate, în esență ele erau foarte educate. Tatăl lui Armand se teme că această relație va afecta negativ reputația familiei Duval și implicit pe cea a sorei lui Armand. După o discuție cu tatăl lui Armand, Marguerite renunță la relație și se întoarce în Paris, la viața de curtezană.

Dar el avea să afle asta doar după moartea ei.
Iar ea? Suferise până în ultima clipă. Păstrase secretul până la ultima suflare. Pierduse totul, iar el doar a urât-o.

Nu e un roman al romantismului incurabil.
Nu e un sfârșit fericit ca în poveștile cu zâne.
Dar este o poveste în care am trăit cu toți porii.

O poveste pe care fie unul dintre noi a trăit-o – dar în epoca de acum. Fie am văzut-o în jurul nostru. Eterna poveste a familiei pentru care un el sau o ea nu e suficient.

Atunci m-a intrigat nedreptatea. De ce sunt oamenii nevoiți sau constrânși să renunțe la fericirea lor. Acum, scriind, mi-am dat seama că o trăisem și eu, în familia mea, cu părinții mei. De aceea m-a intrigat atât de mult atunci.

Și poate că asta face literatura cu noi: ne obligă să ne recunoaștem. Pe noi sau cei din jur, chiar și atunci când credem că citim necunoscutul.

Adelina Bogorodiță 𓂃🖊

📚 Cartea, o găsești AICI .
📌 Link de afiliere: prețul rămâne același pentru tine, însă eu pot primi un mic comision din partea magazinului.