Merită citită Contesa de Charny – Alexandre Dumas?
── .✦ Da.ᐟ
┃Titlu: Contesa de Charny – 2 sau 4 volume (depinde de editură)
┃Autor: Alexandre Dumas
┃Pagini: 432
┃Categorie: Ficțiune istorică
┃Pentru cine cred că se potrivește: cei atrași de intrigi politice și regale
ᝰ.ᐟ O altfel de recenzie de carte.
Nu am știut să învăț istoria, deși mi-a plăcut mereu să știu. Parcă totul se rezuma la niște cifre și pierdeam evenimemtele. Aceasta a fost una din cărțile care pe mine, înainte de toate, m-a învățat istorie:
˙⚜ ˖ Ghilotina
˙⚜ ˖ Revoluția franceză
˙⚜ ˖ Amanții Mariei Antoaneta
˙⚜ ˖ Sărăcia și foametea din Franța
˙⚜ ˖ Impactul asupra Europei
˙⚜ ˖ Napoleon
Contesa de Charny – cred că este cea mai dramatică scriere a lui Dumas, pentru mine. Dar nu ca o dramă clasică. Este impresionantă!
La finalul cărții mi-am dat seama că Andrée, Contesa de Charny, a fost pentru mine în plan secund și că încadrarea istoriei în roman rămâne pe fundal ca un ecou puternic. Partea frumoasă este că o parte din personaje sunt reale, nu ficțiune. Persoane care au avut impact real în cursul istoriei.
Străzi prăfuite și calești în care se deplasau persoane importante, pe care cetățenii îi întâlneau în drumul lor, dar nu știau cine sunt, pentru că nu erau televizoare sau alte forme de informare în masă. Doar ziare. Și câți au scăpat „din mâna poporului” doar cu acest noroc. Faptul că oamenii nu îi cunoșteau, fizic.
♚ Sunt atrasă de regalitate, dar aici am cunoscut mai mult decât partea regală. Am pășit prin Versailles, prin ușa mică ce pornește din spatele cortinei din biroul lui Ludovic XVI, locul lui secret – real și documentat.
♛ Camerele Mariei Antoaneta și însăși ea. Înconjurată de imoralitate și amanți, iar favoritul? Da… Contele de Charny. Prins între iubirea, onoarea și devotamentul față de regină și Andrée, de o frumusețe inegalabilă, trupească și sufletească. Pe parcurs, l-am urât și l-am înțeles de câteva ori.
Știai că ghilotina a ucis ultimii regi ai unui regim?
Deși Ludovic XVI, este prea puțin șiret și strategia nu e punctul lui forte – uneori mi se părea incredibilă slabiciunea lui, momentul ghilotinării a fost ca un fior care mi-a străbătut tot corpul. Cruzime și iertare, rai și iad în același timp. Iar demnitatea și calmul Regelui, m-a făcut să îi acord, întregul meu respect, în final.
Ghilotinarea Mariei Antoaneta, în schimb, a fost un fel de răsplată a parcursului ei. Nu neaparat dreaptă, dar prea puțin demnă, în final. O scenă tristă și memorabilă. Umilită de popor – iar asta mi-a adus aminte de cum credem noi că știm totul și cum devenim uneori niște primitivi, crezând că omorâm și rezolvăm. Cât de puternic s-a crezut acolo poporul, dar în esență, era o sălbăticie. Nimic civilizat, nimic nobil, nimic de luat ca exemplu pozitiv. Nicio soluție. Doar o hrănire cu sânge, a mulțimii.
Toate astea, pentru un nou început – Napoleon. Pe care ani mai târziu, știm din afara cărții că același popor l-a exilat. Finalul cărții îl va repera în mulțimea de privitori, pe Napoleon, asigurând un viitor istoric de impact în contextul scenei respective. M-a învăluit și m-a surprins acel final. Am avut senzația că mi-a asigurat tranziția din carte, în realitate, într-un mod unic.
Între Versailles și Tuileries
Imaginea este plină de zgomot. Poporul sărac și înfometat, este supus unor taxe mai mari și mai multe. O Franța zguduită din temelii. La propriu și la figurat. Începutul Revoluției Franceze, plasează familia regală între fugă și nebunie, iar poporul între crimă și sentință.
﴾ Poporul cerea sânge, iar regii ofereau demnitate. ﴿
Versailles, reprezintă trecutul, iar Tuileries viitorul, dar ca o metaforă dură, prezentul este între cele două palate. Cu un Rege dus în judecată și o Regină blamată. Imposibilitatea de a fugi de trecut, dar cu un orizont mult prea îndepărtat – Tuileries.
﴾ Palate pe care tot Napoleon le deschide poporului, ani mai târziu. Genial Alexandre Dumas. ﴿
Poporul prezent la poțile Versailles-ului este o imagine dură. Furia se aude prin cuvintele cărții. Iar Andrée, la fel ca mulțimea, prinsă într-un prezent incert. Trecutul, violul și pierderea propriului copil. Viitorul, o fericire la care nici nu ar fi sperat, dar care pare atât de îndepărtat, deși soarta nu o va uita și îi va plăti cu noblețe.
Andrée, o femeia cu care va rezona fiecare femeie din lume, într-o formă sau alta. O eroină de la care fiecare dintre noi va învăța ceva. Demnitatea ei și curajul sunt trăsături de apreciat. Inteligența ei, a făcut-o admirabilă pentru mine.
A rămas în mintea mea, scena în care se duce în fața Reginei și cea în care își expune gandurile, la masa din apartamentul din Paris. Mi-o imaginam, frumoasă, blândă, dar fermă cu ea, cu viața și cu Dumnezeu.
˙✧˖ ──── ♚ ──── ˖✧˙
𖤝 A fost o carte memorabilă pentru mine. Detaliile excepționale, specifice lui Dumas, m-au purtat pe străzile Parisului. M-au ajutat să înțeleg adevărul din spatele istoriei și nu doar ceea ce vedem la suprafață. Un adevăr din orice situație. Întotdeauna este mai mult decât ceea ce vedem, iar detaliile de ținută, moda epocii, protocoalele unei lumi care azi, pare atât de îndepărtate.
𖤝 După ce citești cartea asta, documentarele despre Franța lui Ludovic XVI și Versailles-ul pe care l-a lăsat în urmă, diferit de cum l-a preluat, nu se mai vede la fel.
🎩 Memorabil! Chapeau bas, Dumas!
Adelina Bogorodiță 𓂃🖊
📚 Cartea? Se găsește destul de greu. Las mai jos ce am găsit.
📚 Varianta cu 4 volume:
📌 Volumul I: AICI – Link de afiliere.
📌 Volumul II: AICI – Link de afiliere.
📌 Volumul III: AICI – Link de afiliere.
📌 Volumul IV: AICI – Link de afiliere.
OcarteOpoveste 