Merită citit Coco Chanel – Edmonde Charles-Roux?
── .✦
Da.ᐟ

Titlu: Coco Chanel
AutorEdmonde Charles-Roux
Pagini: 640
Categorie: Biografie
Pentru cine cred că se potrivește: Celor pasionați de biografii, istoria modei, dar și celor care vor să descopere o personalitate complexă

ᝰ.ᐟ O altfel de recenzie de carte.

Fiecare are rostul lui în viață!
Te bântuie umbrele trecutului?
Renaști din cenușă!
Sunt doar 3 dintre proverbele care mi-au venit in minte citind cartea și care se potrivesc emblematicei Coco Chanel. Gabrielle Chanel: un mit, o legendă, o cultură.

O carte destul de greu de citit. Stufoasă nu doar ca număr de pagini, ci și din punct de vedere al complexității personajelor cu ajutorul cărora este prezentată Gabrielle. Pentru că nu este o biografie neapărat directă. Autoarea încadrează trăsăturile tumultuoasei Coco în mijlocul altor personaje, situații sau evenimente pentru a dezvălui caracterul și evoluția acesteia.

În unele momente până înspre mijlocul cărții am avut impresia – și încă nu m-am convins că nu este așa, că autoarea are o urmă de ură în ceea ce o privește pe Coco. Da, poate mulți vor spune că a încercat doar să ne-o arate pe adevărata Gabrielle. Însă, în multe paragrafe nu am înțeles de ce sunt accentuate cu atâta patos trăsăturile ei negative. Nu mi se pare peste tot o simplă expunere.

Cartea a fost scrisă cu informații adunate din scrisori, de la cei care au cunoscut-o, de la oameni care au moștenit informații, relatări bine documentate, dar în același timp și lucruri pe care le-a luat cu ea, pentru care ne rămâne imaginația spre a le “elucida”. Aceste mici lacune fac uneori cartea mai frumoasă și îți permit să făurești singur o parte din deosebita Gabrielle.

O micuță Gabrielle crescută în sărăcie. Nu educată de familie. O școală de măicuțe care îi asigură viitoarea dezvoltare. Câteva persoane din jur care o vor stimula să se auto propulseze în ceea ce urmează să devină. De aici, la a îmbrăca Parisul, actorii de la Hollywood – a fost o ascensiune demnă de respect. Viața ei se duce până la legături cu familia țarilor Rusiei, familia regală a Angliei, apropiații lui Hitler, implicată în a obține pacea celui de-al doilea Război Mondial. Protejată de însuși Churchill. Cunoscută de Max Jacob sau Picasso. O poveste de viață tumultoasă.

┈ O simplitate în modă. O cutie a Pandorei în viața personală.

Ce mi-a lăsat Coco și Gabrielle?

Niciodată să nu cred că oamenii sunt la fel pe exterior și în interior. Nici chiar eu. Nu e că nu știam asta, dar felul ei de a marca istoria este memorabil.
Respectul pentru profesionalism și să am mereu grijă să nu îl amestec cu ceea ce e cel din față – decât atunci când nu se poate altfel din diverse motive foarte bine întemeiate.
Simplitatea străbate epoci.
Să nu uit de părțile mele bune și sa nu îmi subestimez propriul potențial.
Sunt un om creativ – și am văzut cum creativitatea nu moare.

Coco lasă lecție după lecție pentru fiecare dintre noi, sunt convinsă. Și lasă istorie.

Cartea pune pe tapet viața multor personalități alături de care a trăit. De la cei care au încercat să o ajute, la cei care au încercat să o discrediteze. Nu știu câți ar fi reușit la fel ca ea.

Ultima parte a cărții a mers rapid – a curs rând cu rând sub ochii mei cu o viteză de curse. Momentul în care era la pământ și a renăscut doborând orice așteptări a fost fabulos pentru mine. Și nu mai era tânără, ba din contră. Dar pentru mine, Coco a fost tânără în suflet la finalul vieții și bătrână la tinerețe.

Cartea asta m-a provocat de câteva ori pe parcurs. Mi-a fost greu să o duc până spre final. Sunt foarte multe informații care ți se conectează în minte, dar am închis ultima pagină cu mulțumire. Chiar am zâmbit și am fost recunoscătoare pentru tot ce am învățat din ea.

Așa cum spune autoarea la un moment dat:

Într-atât e de adevărat că bogăția este un cuvânt care nu are același înțeles pentru toatã lumea și este cu atât mai bine că unii pot striga: „Ce de comori!” în vreme ce alții gândesc: „Câtă lipsã de însemnătate!”

Adelina Bogorodiță 𓂃🖊