Merită citită Forța gândirii pozitive – Norman Vincent Peale?
── .✦
Da.ᐟ

ᝰ.ᐟ O altfel de recenzie de carte.

TitluForța gândirii pozitive
Autor: Norman Vincent Peale
Pagini: 325
Categorie: Dezvoltare personală
Pentru cine cred că se potrivește: celor deschși să se vindece prin minte și credință

În urmă cu ceva timp, am primit un diagnostic forțat, pentru o afecțiune care momentan nu are tratament. Spun „forțat”, pentru că era și nu era, se încadra și nu se încadra în baremul simptomelor (poate o să discutăm separat despre asta). Nici nu mă gândeam că nu exista tratament medical. Dar… am aflat că trebuie să mă obișnuiesc cu gândul și că îmi va afecta viața de zi cu zi, încet-încet, într-un mod greu de dus. Cu toate astea intuiția îmi spunea că trebuie să caut, nu va fi așa și mă voi vindeca.

În perioada aceea, într-o seară, am ieși cu Mihai la o plimbare pe bulevard. Era noapte. Și îl aud pe Mihai: „Stai.”
Și pleacă spre o bancă de pe trotuar, într-un întuneric și mai adânc – ochi de vultur, ce să mai. Și se întoarce mândru spre mine: „Uite ce am găsit.„. Era Norman Vincent Peale și a lui Forță a gândirii pozitive. Mă uit la carte, avea un semn de carte pus. Am ajuns acasă cu ea și am parcurs primul paragraf de pe pagina respectivă:

la în serios formula oferitã de omul de afaceri la începutul acestui capitol. Oprește-te din citit si repetă-ti-o de cinci ori, iar de fiecare dată când o rostesti concluzioneazã cu această afirmatie: „Cred asta.” Reproduc formula: „Toate le pot întru Hristos, Cel care mã intărește” (Filipeni 4:13). Fă această afirmație de cinci ori pe zi și ea va genera o forță de neînfrânt în mintea ta.

Nu cred în coincidențe. Așa că îmi era clar: citesc această carte.

Am mai spus asta, nu sunt fanul acestui tip de cărți. Mi se pare că spun același lucru. Cred că sunt valoroase, dar că citesc mult ca să extrag puținul acela diferit. Dar aici era altceva, era coincidența și credința.

Ce mi-a plăcut…

✎── Autorul? Un pastor și orator specializat pe probleme motivaționale. Singurul care a practicat asta timp de 6 decenii. A fondat un institut psihiatric, bazat pe fundamente creștine. Fratele lui era medic chirurg, iar echipa pe care o făceau unind aceste cunoștințe, am înțeles că era senzațională. În tot acest timp a testat practicile din carte. Iar faptul că nu e doar medicină sau doar religie, dă un mesaj ancorat în realitate.

✅ Am găsit tehnici clare și ușor de practicat în diverse situații. Nu este o carte vindecătoare prin citirea ei. E un îndrumător, dacă o parcurgi cu deschidere, dacă testezi pe tine și vezi ce funcționează pentru tine.

Au fost pasaje și pagini pe care nu am avut răbdare să le parcurg, dar mi-a fost ușor să urmăresc rapid printre rânduri și să mă opresc la ce era relevant pentru mine, fără să am teama că pierd ceva important. Mi-a fost ușor să mă opresc din parcurs rapid pe ce părea din nou interesant și să continui în alt ritm. Mai rar și mai atent la mesaj.

Exemplele sunt scene reale întălnite de Norman în cadrul conferințelor susținute de el. Cu relatarea poveștii și tehnica aplicată.

Mi-au rămas în minte două … hai să le numim banalități cotidiene:
──» Prima: Norman în tren. Într-o stație, observă un străin pe peron și decide să spună o rugăciune scurtă pentru acel om.
Când a fost ultima dată când ai observat un străin și ai lăsat un mesaj scurt, dar sincer, lui Dumnezeu pentru el?
Ceva simplu: Doamne, fă să simtă acest om că azi e o zi frumoasă pentru el. Atat.
──» A doua: Nu îți place ceva la o situație sau cineva te înfurie și te încarci negativ? Caută un lucru care îți place la acel om sau un lucru pozitiv în acea situație.

Nu este doar despre tehnici, ci și despre o conduită care să îți facă bine. Măcar pe ici, pe colo. Nu trebuie să te schimbi, ci să scoți partea ta frumoasă la suprafață. Sau pur și simplu să o vezi. Iar Norman o scrie ca pe o discuție între prieteni. Acel prieten care are sfaturi bune mereu.

Cartea e plină de credință în ceva mai mare decât tine. În tine și în faptele tale. Dacă nu rezonezi cu ideea de Dumnezeu, e posibil ca stilul să nu te atragă imediat. Dar tehnicile… merită privite cu deschidere.

Nu știu cine a uitat cartea pe acea bancă, dar „Mulțumesc, să știi că a ajuns pe mâini bune”.
Probabil eu nu o cumpăram niciodată.
Probabil înțelegeam mesajul meu, mai târziu.
Mie mi-a făcut drumul puțin mai scurt, cu siguranță.
Și da, am experimentat și mici imbunatățiri pe care le pot menține și cu practici din această carte.

Adelina Bogorodiță 𓂃🖊