Merită citit Contele de Monte-Cristo – Alexandre Dumas?
── .✦
Da.ᐟ

ᝰ.ᐟ O altfel de recenzie de carte.

TitluContele de Monte-Cristo
AutorAlexandre Dumas
Pagini: 1466 – 4 Volume (depinde de editură)
Categorie: Roman de aventuri
Pentru cine cred că se potrivește: public nelimitat

Am citit acest roman de 3 ori:
˚✮ Eram mică – în perioada în care era transmis filmul cu Gerard Depardieu;
˚✮ Prin 2015-2016, cred, le-am cumpărat cadou pentru o prietenă. Au ajuns cu o săptămână înainte de ziua ei și până să i le duc, le-am citit;
˚✮ A treia oară a fost în pandemie;

De fiecare dată, l-am trăit cu aceeași intensitate și viața a făcut în așa fel încât, să ajung la Chateau d’If. Ce emoții am avut! Un soi de cetate-castel pe o insulă în mare, care m-a cutremurat. Am rămas ca hipnotizată pe marginea portului Marsiliei, în același timp în care eram agitată, nerăbdătoare să mă apropii pe mare, de el – Chateau d’If, un loc la care visam din copilărie.

Am străbătut Marsilia pe străzile pe care Edmond Dantès – personajul principal, Contele de Monte-Cristo, și-a trăit tinerețea, așa cum o scrie Dumas în primul volum.

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte în carceră

Ziua căsătoriei lui devine un fel de “ultima noapte de dragoste, întâia noapte în carceră”. Mai avea o ora până la căsătorie. Viața urma să i se așeze fericită. Și totul se schimbă. Condamnat la închisoare pe viață – fără să existe un proces, doar o sentință. Dispare și nimeni nu mai știe nimic despre el. Nici măcar el, pentru o vreme.

Edmond își trăia iubirea alături de Mercedes, urma să devină căpitan de vas. Era în anii 1800, cand această promovare semăna cu un top management al zilelor noastre. Dar un trio al trădării și oportunismului corupt îl acuză de trădare bonapartistă (Napoleon era în Elba în acea perioadă) și este arestat.

⚖️ În aceeași zi este dus în înfricoșătorul d’If, care bântuia Marsilia ca o fantomă rea. Cu siguranță barca lui era mai mică decât cea din care eu am admirat superbul castel. Eu am rămas cu ochii țintiți de admirație, iar el de groază. Eu încercam să vizualizez momentul din carte, iar el să fotografieze imaginar ultimul contact cu lumea de afară. Era condamnat pe viață.

🗝️ Acolo, zi după zi, a săpat între carcere, iar în partea cealaltă a găsit un abate, care l-a învățat, l-a educat și i-a dat cheia comorii din Monte-Cristo.

A evadat după 14 ani și viața lui urma să aiba un singur scop: răzbunarea!

Bogăția Contelui și spiritul său salvator îl propulsează în lumea mondenă pariziană. Și da, se așează la masa celor care l-au sacrificat pe Edmond Dantès.

🎭 Se țese cu fiecare capitol, un plan strategic extraordinar de bine pus la punct. Realizez acum, că Toranaga, din Shogunul și Edmond, sunt cumva similari. O fi același scriitor, reîncarnat? Dumnezeu știe, dar toți cei care au pus o cărămidă la prăbușirea tânărului Edmond, l-au întâlnit sub mantia Contelui bogat, din insula Monte-Cristo.

Întreaga răzbunare, a fost nevoia lui de a se vindeca de toate suferințele. Și Mercedes… frumoasa lui Mercedes, care a trăit în îndoieli o viață și care s-a aliniat cu cei ce i-au distrus viața, fără ca ea să știe.

Daca l-a recunoscut pe Edmond? Dacă a înțeles? În cel mai crud mod. Privind cum toți cei din jur cad pe capete, în urma unei strategii inegalabile…și Marsilia… cea pe străzile căreia m-am plimbat… și chiar am reușit să prind din zbor, să retrăiesc câteva imagini din carte.

Povestea e atat de frumoasă încât îmi doream să fie adevărată. Am citit la un moment dat că romanul este inspirat din viața unui condamnat al impunătorului Chateau d’If. Dar chiar și ficțiunea aceasta te va cuprinde cu viziunea anilor 1800 și temperamentul lui Edmond.

Dumas nu dezamăgește niciodată. Și fiecare avem un Chateau d’If de văzut în viața noastră.

Am admirat calmul lui Edmond, din momentul evadării și până la ultima pagină. Oricat de dificil ar fi momentul, calmul, rațiunea și instinctul vor face diferența.

Adelina Bogorodiță 𓂃🖊