De la “AI carte, ai parte” la un simplu AI

🎙️Scris de Mihai Săulescu – MS

┃Sunt texte care seamănă cu ale mele… și totuși nu sunt.
┃Mihai scrie cu o voce pe care o veți recunoaște ușor:
┃── lucidă, logică, dar cu un zâmbet în colțul propoziției.
┃Veți ști când e el, pentru că semnează. Cu MS. 🖋

Eeei bine, școala s-a terminat!
… dar pe câți dintre voi încă îi bântuie vorbele bunicilor și părinților noștri?

「„Pune burta pe carte”」
「„Învață, că altfel nici la oi nu te poți duce”」
「„Ce înveți azi, îți folosește mâine.”」

Sau, ca să citez un coleg:

┆„Pune mâna și învață, mamă! Să muncești la bioru’, să ai laptop și telefon de muncă.” 😊

Cred că fiecare dintre noi a primit aceste îndemnuri care, în esență, aveau un scop… că de aici și vorba… „Ai carte, ai parte.”

Practic, traseul era clar… și conta să înveți.
Cărțile erau salvarea și aveam fișă la bibliotecă sau împrumutam cărți de la unul la altul.
Îmi amintesc că abia așteptam serbarea de la finalul anului școlar. Pe lângă vacanța care urma… așteptam să primesc o carte – drept recompensă pentru premiul obținut.
Acum… e mai cool să avem „buletin de Cărturești”… cel mult. Și asta pentru că proverbul se sintetizează scurt în „AI”.

Despre AI sau inteligența artificială auzim în orice context… la job, în media sau la ieșirile cu prietenii. Dar câți dintre noi se întreabă…

Cum ne influențează viața de zi cu zi?

Ei bine… în urmă cu câțiva ani, ne bucuram că putem trimite MMS-uri sau că îi putem auzi telefonic pe cei dragi, că internetul devenise o sursă rapidă de informație… care nu ne trimite să învățăm și nu consumă timp.
Roboții și automatizările erau departe… păreau desprinse din filmele SF. Dacă stau bine să mă gândesc… eram bucuroși când găseam pe stradă pachete de țigări goale, pe care le lipeam cu aracet… așa vedeam noi roboții.
Astăzi, au început să înlocuiască unele joburi, să ne pună diagnostic, să ne certăm cu ei când sunăm la bancă… să apăsăm cu nervi comanda din tastatură care ne conduce spre un om.😊

O fi bine? O fi rău?

Depinde… cum, cât și când ne folosim de AI.
Da, e mai comod să stăm în pat și să ne planificăm excursii, să facem rezervări, să citim recenzii și să ajungem în Grecia folosind WAZE.
Parcă e mai practic decât să desenăm traseul pe o hartă fizică, folosind un creion ascuțit cu cuțitul.
── Nu?

Aș zice că depinde…
Depinde pentru că în unele situații trebuie să știi să te descurci și fără tehnologie. Chiar dacă găsești tutoriale pe YouTube despre cum să schimbi un bec, trebuie să știi ce bec și cum ajungi să-l cumperi.
Depinde pentru că dacă încerci să faci sarmale, îți întrebi mama sau soacra și îți vor spune cum. Dar dacă vrei să faci sarmale cu tofu… mai bine întrebi ChatGPT… că ele nu știu ce este tofu.

Dacă ești elev, student sau părinte, probabil ai observat deja tendința… nu mai e nevoie de cărți de chimie ca să aflăm reacția de oxidare. Tragi doar O₂ în piept și întrebi AI-ul… în stilul Harry Potter. 🪄

În școli, inteligența artificială nu te trage de urechi că nu ai scris tema, nici nu te pune la colț. Nu țipă la tine și nu creează furia părinților că, vezi Doamne, te-a umilit în fața colegilor că a țipat.
Profesorii au început să se folosească de ea pentru a genera teste… elevii ca să le rezolve…
Ai zice că pierde hârtia și câștigă copacii, nu?
Bine… AI-ul nu îți dă nici carte la serbarea de final de an… dar nici tu nu mai aștepți vacanța, pentru că ai avut timp să te joci de când primești răspunsuri online.

Și când ești bolnav, vine medicul la tine acasă… că oricum îți este teamă să mergi tu la ei.
Ne apucăm și enumerăm simptomele… sunt analizate și primești o listă mare de posibile afecțiuni.
Te învață să trăiești „sănătos”, să consumi multe fructe și legume și să bei apă.
Toate astea fără să aștepți! 😊
── Ce ar mai fi de apreciat? Că nu îți spune să consumi H₂O… ai scăpat… nu mai trebuie să cauți altă informație.

──────────────────────

De la „Ai carte, ai parte” la un simplu „AI”, s-a schimbat un întreg mod de a privi lumea.
Dacă în trecut informațiile se adunau în biblioteci, în carnețele scrise de mână sau în amintirile părinților și profesorilor noștri, astăzi se comprimă totul în aplicații și motoare de căutare.
Inteligența artificială nu ne întreabă dacă vrem sau nu să o folosim – ea deja face parte din viața noastră. A început discret, dar, în goana noastră după eficiență, confort, digitalizare, automatizare și viteză, a câștigat teren.

Pe viitor, rămâne o întrebare esențială la care trebuie să ne gândim: Ce pierdem pe drum?
Nu, AI-ul nu ne va spune vreodată cum mirosea sala de clasă înainte de vacanța mare sau după ce se ștergea tabla.
Nu va simți emoția primei cărți primite ca premiu sau teama plăcută a unei note în catalog.
Nu va înțelege zâmbetul unui profesor care te încuraja „să mai încerci”, nici nu îți va adresa întrebări din proprie inițiativă.
De aceea, poate că marea lecție nu e despre tehnologie în sine, ci despre modul în care alegem să o folosim. Despre modul în care înțelepciunea, echilibrul și bunul simț ne definesc pe noi ca oameni.

Inteligența artificială ne oferă informație! Inteligența nativă este la noi!

Semnat,
MS 🖋