Ce înseamnă „sănătos”?

Tiparele sociale – te integrezi sau nu?

「✦ Sănătos ✦」– pentru că mi se pare a fi cel mai frecvent șablon social promovat cu sau fără intenție. Conștient sau inconștient. Și pot să recunosc – cel care îmi apasă butoanele cel mai des.

La muncă. În media. În conversații.
🎯┃Să mănânci sănătos.
🎯┃Să gândești sănătos.
Și lista continuă. Ai auzit recent acest „sănătos” într-un context?

Bun. Ce înseamnă sănătos?
Păi, conform definiției clasice (OMS – Organizația Mondială a Sănătății):

„Sănătatea este o stare de bine completă fizică, mentală și socială și nu doar absența bolii sau a infirmității.”

O stare bună de sănătate ajută omul să își atingă potențialul real.
Să construiască comunități puternice, să ridice economia, mediul și tot ce îl inconjoară.
Nu știu multă latină, dar țin minte că în școală ne spuneau: „Minte sănătoasă în corp sănătos”.
╰┈➤ Bine, cam la asta se rezumă latina mea.
Dar uite, decât mult și degeaba, mai bine puțin și bun.

Pe scurt, sănătos înseamnă – stare generală de bine.

De la ce m-am luat? Râd.

Păi fix de la „mănânc sănătos”.
Practic, prima dată în viață când m-a deranjat „sănătos”, a fost legat de mâncare. Am întrebat o prietenă ce însemnă. Răspunsul a fost: salate, light, mai slab caloric – d’astea.
Nu îmi amintesc ce am răspuns atunci, dar între timp răspund cu o altă întrebare: „cine spune asta?”. Nu mi-am primit un răspuns concret.

Când sănătos devine etalonul rușinii

Când Dumnezeu a ajuns „sănătos” să însemne să fii rumegătoare? Când?
De când să stai cu o găleată de frunze în stomac, semnifică obiectivul unui stil de viață sănătos?
Ce am pierdut eu pe drum?

Da chiar. Îmi dau seama acum – rumegătoarele sunt rumegătoare pentru ca au o salivă mai acidă și rumegă iarba, ca să o poată digera. Nu o înghit pur și simplu.

»»» Să stabilim totuși ceva, fiecare are crezul lui. Nu îl contest. Eu doar vin cu adevărul meu, chiar dacă e diferit de tiparul social.
»»» Un lucru e sigur, dacă e și adevărul tău, nu ești singur. Dacă nu e, poate te va ajuta să înțelegi cealaltă perspectivă.

Să revenim. Nu cred că am pierdut absolut nimic. Însă observ că depresia este un cuvânt nu doar folosit, ci însușit de foarte multă lume. Păi și nu e logic?

Dacă e sănătos să:
❇️ Mănânc salate – dar nu o fac. Sau o fac pentru că așa ar trebui.
❇️ Merg pe jos și să îmi număr pașii – dar nu îmi place și mi se pare interminabil.
❇️ Nu beau cafea – dar eu beau 2 și mă feresc să o spun sau știu că „nu e bine”.
❇️ Gândesc într-un anumit fel – dar eu nu o fac și pentru asta mă simt judecat.

Nu înseamnă că sunt „nesănătos”?
Nu merge asta mai departe? Și în funcție de sensibilitatea interioară sau nevoia fiecăruia, nu ajunge fiecare să creadă că e greșit?
Că nu se integrează, că dacă nu reușește să meargă pe jos se va îmbolnăvi mai ușor?
Că d’aia e gras/grasă?
Că vin colegii și își etalează marele stil de viață sănătos și tu nu ai nici măcar aplicația „Health” activă? Sau a ta a învățat să numere doar până la 500?

Ai reținut partea cu depresia? Începe să prindă contur și pentru tine?
Și aici ne referim doar la tiparul sănătății. Dacă vrei, pentru fiecare alt tipar, dublăm, triplăm și tot așa.
Și atunci dacă cei care susțin că asta e sănătos, au dreptate, de ce au depresii? Sau de ce nu sunt așchie de slabi? De ce nu sunt mulțumiți de ei? De ce nu își ating obiectivele mai ușor?
Păi, eu cred că pentru că se chinuie să se încadreze în tipar. L-au luat ca pe un crez și ei cred că cred că e adevărul lor. – Nu e scris greșit.

Ne întoarcem la OMS – „o stare de bine completă fizică, mentală și socială”.
Ești cu mine, la prânz? Mă vezi?
Suntem mai mulți colegi, la masă. Eu mănânc o bucată de carne, cartofi, salată și PÂINE. Da da. Aia ce ne omoară.
Dacă mă cunoști în realitate, mă vezi, sunt sigură.
Altă colegă, pregătește de zor o salată. Mare!
– Ce mănânci? Întreabă cineva.
– O salată.
– Oooo bravo! Mănânci sănătos!

Nu sunt terapeut. Doar am încercat în timp să înțeleg scena. Ce am înțeles eu:
Nu contează cantitatea. Contează că e salată. Salată = Sănătos.
(Nu știu de când.)

Dacă acea colegă, face un sacrificiu nerecunoscut să mănânce acea salată, tocmai a fost validată.
Lăudată în fața tuturor.
Ca un războinic care își găsește curajul să iasă la luptă.
Dacă mai are și câteva kilograme în plus, aia e. Creierul îi dă răspunsul. De aceea e grasă. Ăsta e motivul.

Dacă e o persoană cu probleme de încredere, e și mai fericită că a fost validată. De data asta a fost simplu. Îți dai seama cum se simțea dacă avea friptura? Când NU era sănătos.

Bine, aici dacă intrăm în amănunt, descoperim și mai mult: o să mănânce pe ascuns, să nu fie judecată, nu o să își recunoască alte plăceri „nesănătoase” și multe alte efecte secundare.
E normal. Dacă ești sănătos, ai o stare generală de bine. Daca nu ești sănătos, nu o ai. Simplu.

Dacă acea persoană are crezul ei real, că acea salată e sănătate pe… furculiță (pe pâine nu, că pâinea se consideră aliment nesănătos), într-o societate în care puțini reușesc să facă din asta un stil de viață, va fi învingătoare. Va zâmbi. Va și completa ceva, cum ar fi: „trebuie să avem grijă de corpul nostru”. Ea reușește.
𓂃 💭Nu e și asta o formă de validare?

Dacă acea persoană e sănătoasă – cu o stare de bine completă fizică, mentală și socială – cel mai probabil va spune: „Eh pe naiba. Am pus 5 kg. Vreau să le dau jos. Mă sacrific un pic.”
Se simte diferența?

Pe cealaltă parte, sunt eu, și cărnița, și cartofii, și salata, și pâinea.
Și combinația? O consider nu sănătoasă – ci foarte echilibrată. Așa că cel mai probabil îmi voi da ochii peste cap. Și îmi voi spune în gând: „Da sigur. De acolo nu mai pot eu, când ies de aici așa de mulțumită cu mine că nu am murit de data asta de la combinația fatală.”.
Păi dacă în farfuria mea, e un sfert ca și cantitate din salata ei.
ᯓᯓ Dacă mănânc din toate și sunt bine cu asta, nu e mai bine să înghit fericire pe pâine, decât ură, compromis, vinovăție cu furculița?
Eu spun că „DA”.

Oricum replica pentru ce am eu în farfurie e: „Mamă, ce rebelă ești.”, „Și cartofi și pâine?!?!” – de parcă am opium și mercur drept meniu. Acum mă gândesc, data viitoare să fie și cartofi prăjiți. Vai. Râd. Nu ai cum. După asta e musai să mă descânte cineva.

Dacă în locul meu este o persoană mai sensibilă, cel mai probabil se va simți rău, prost, vinovată, greșită. Doar pentru că nu gândește corect. Crede ea. Și va înghiți cu pâine, fiecare cuvânt. Și asta va fi.

Ești ceea ce mănânci, nu?
Da. Nu e doar la propriu. E și la figurat.

Și atunci, cine ne dă nouă dreptul să facem asta?

Dacă alegerea salatei sănătoase – nu te face să simți că pierzi altceva, că nu aștepți o zi (Paște, Crăciun) care să fie un motiv pentru a mânca ce îți dorești, probabil pentru tine, e sănătos. Dacă e ziua ta și poți măcar azi să mănânci o felie de tort – atunci cred că fiecare înghițitură de salată, e ca o clădire de nemulțumiri, la care mai pui o cărămidă.

Puterea să fii TU

Dacă vrei acel cartof prăjit – spune „DA”, fără vină – restul e can-can.
De când e sănătos să mănânci doar frunze? Dacă TU nu ești bine cu asta? Și nu ai nici salivă acidă.

Da-da, știu. Mai e varianta – doar fiert, copt. Nu uita, e măncarea de regim. Mintea noastră nu a uitat, deci va asocia asta cu faptul că ești bolnav. Dacă nu ai înlocuit crezul acesta din subconștient, ăsta va fi mesajul tău catre creier.
Cred că secretul e simplu – ce crezi tu să fie identic cu ce crede creierul tău.
Știu, practic nu e la fel de simplu.

Să fii sănătos înseamnă să bei cafea pentru că e o plăcere, nu pentru că îți crește tensiunea, pentru a te integra într-un grup sau ca să primești energie. Energia nu vine din cafea, vine din tine. Pentru că e plăcerea ta și te bucuri de ea, nu te simți vinovat pentru asta.

Da, alimentele au diverse beneficii. De aceea e bun echilibrul.
Abuzul nu face bine? Știm asta cu toții prin propriul lui adevăr.

• Abuzul de alcool – chiar fără violență – nu mai ai echilibru, nu te mai poți controla.
  Abuzul de pastile – la un momentdat va crea dependență.
  Abuzul de salată? – de ce ar fi bun?

Sănătos înseamnă echilibru.
Sănătos ≠ Perfect
Un om sănătos acceptă incertitudinea și faptul că e imperfect. Să fii perfect, e relativ. Perfectul meu este diferit de al tău.

Corpul este cel mai complex organism. Și fiecare organ știe ce are de făcut.

Și nu, nu a fost făcut să mănânce doar crud. Procesul de digestie al produselor crude este mult mai solicitant pentru corp. Dacă facem asta constant, să fie chiar atât de bine?

Adevărul meu spune că nu.
Da, exista postul, iar lipsa cărnii crește nivelul de energie spirituală – va fi un alt topic. Dar nu abuzul, nu salata.

Cum am ajuns ca un mare bol de salată și legume și avocado să ne facă corecți sau greșiți. Sănătoși sau nesănătoși?

Cred că trebuie să ne oprim.
Dacă vrem să fim de folos, poate ar trebui să ne ajutăm reciproc să ne spunem adevărul nostru fără frică.

Nu știu cum v-a atins pe voi, dar pentru mine, a fost o luptă în timp să accept și să înțeleg adevărul meu.

Poate că sănătos nu e un meniu. E o relație. Cu mâncarea, cu tine, cu corpul tău.

Adelina Bogorodiță 𓂃🖊