✎ᝰ O altfel de recenzie. O experiență.

TitluShogun – Volumul II
AutorJames Clavell
Pagini: 667
Categorie: Ficțiune istorică
Pentru cine cred că se potrivește: Oricine e dispus să intre într-o lume complexă

Să bei ceai dintr-o ceașcă goală.

De ce porumbeii și Osaka? – dacă ai citit Shogun I de AICI
O antiteză. Simbolul păcii care poartă în zbor intriga.
Mesajele – au ca subiect: Osaka.

In volumul II mi-am dat seama că nu pot anticipa. Acțiunea rulează și mă poartă între presupuneri. Ale mele și ale personajelor.
Iar mesajul „Să bei ceai dintr-o ceașcă goală.” a devenit mai clar.
Renunț la presupunerea că știu. Și descopăr.
Nu vin cu ceașca plină – nu pretind că știu.
În contextul cărții – să fii deschis pentru a învăța cu adevărat.

Aceasta a fost provocarea lui Anjin-san. Și a tutror.
Iar mesajul este dat de femei. Care reprezintă o putere extraordinară, dar subtilă, pe tot parcursul celor două volume.
Femeile din viața japonezilor. Respectate și considerate as-ul din mânecă.
Blackthorne realiza cât de diferită era Europa în această viziune.

Acțiunea m-a purtat prin munți și culturi de orez, până în capitala puterii – Osaka.

Care era planul lui Toranaga?

📌Aceasta-i întrebarea!
De la lovitură pentru a prelua puterea, la scopul de a proteja Fiul Cerului.
Am trecut prin capitole, fiind convinsă când de un scop, când de celălalt.
Așa că am luat ceașca goală.

Toranaga – un mim extraordinar. Aproape imposibil de citit.
De aceea Yabu reușește să se destabilizeze prin nesiguranța lui. El crede că are ceașca plină.
Dar în călătoria spre Osaka – am urmat frumoasa poveste de dragoste și învățăturile din dialogurile expuse de Clavell, într-un mod excepțional.

Povestea de iubire? – Am gasit-o.
Un plan de atac între două puteri? – Am găsit și asta.
Manipulare și pregătirea unui plan de război? – Da

Am ajuns să înțeleg sepukku. Nu tehnic.
De ce un sat se rușinează mai târziu de o decizie luată în furie…
Nu e nimic japonez în asta. – Furia nu trebuie să conducă rațiunea.

Vânătoarea cu șoimi crează o analogie între personaje și felul în care „atacă”.
Blackthorne – rapid și țintit. Sau Mariko – din înalțime, cu viteză și după ce a reperat orice alt pericol.

Fiecare capitol mi-a dat o lecție. M-a învățat ceva. Și cât de important este să te retragi din furie. Să fac un pas în spate și să privesc.
Probabil dacă Mariko nu ar fi avut un moment de rătăcire, nu devenea pradă.

Am recunoscut importanța regulilor. Și divergențele rămase și aici: între Anjin-san și preoții catolici.
Eretici fiecare, unii pentru ceilalți.
Lipsa regulilor, a mutat personajele între tabere. Ishido sau Toranaga?

Castelul din Osaka – centrul puterii ș i a intrigii.
Trădare. Putere. Uniforme maro și uniforme gri.
Un puci surprinzător. Imaculat. Japonez.

Și moartea din nou. Dar din perspectivă japoneză.
Un kami bun. Un suflet care trece toate porțile și așteaptă reîncarnarea.

În final – DESTINUL. Finalul e același.
Contează abilitatea ta de a-l împlini mai ușor. Sau nu.
Karma!

Adelina Bogorodiță _-🖋

Tu ai citit această carte? Ce impresie ți-a lăsat?
Povestește-mi într-un comentariu cum a fost pentru tine.
Sau spune-mi ce ai vrea să citești în continuare. જ⁀➴