Shogun I – cum m-a prins Japonia lui Clavell

✎ᝰ Mai mult decât o recenzie. O experiență.

┃Titlu: Shogun – Volumul I
┃Autor: James Clavell
┃Pagini: 684
┃Categorie: Ficțiune istorică
┃Pentru cine cred că se potrivește: Oricine e dispus să intre într-o lume complexă

De ce a meritat să citesc Shogun de două ori?

Ce mi-a rămas întiparit în minte dupa ce am citit ambele volume prima dată?
ᯓ Privește piatra până crește.
ᯓ Să bei ceai dintr-o ceașcă goală.

Am citit prima dată Shogun, undeva prin 2017. Eram casier. Un client m-a surprins citind în agenție. Era o perioadă fără prea multe evenimente, deci clienții erau mai puțini. Nu îmi amitesc ce carte citeam, dar el a reacționat:
° Îți place să citești? Îți aduc mai târziu ceva. O să îți placă!
Recunosc. Când am văzut două volume de ~ 700 pagini… mi s-a citit subtitrarea pe față. Și am râs.
° OK. Accept provocarea!

Începutul m-a dus cu gîndul la „Toate pânzele sus” – o carte pe care eu, nu am putut să o citesc. Poate nu era timpul meu atunci. Râd. Nu e nici acum. Nu știu dacă va fi. Vom vedea.

Cu toate astea, simțeam că nu ma voi opri. Și așa a fost. Am făcut maraton din Shogun. M-a captat într-un mod aparte.
Ce diferență între ceea ce noi numim acum „occident” și cultura japoneză. Incredibil! Nu îmi venea să cred. Până atunci nu am privit din perspectiva asta, niciodată. Adică, salubritatea noatră era o „gașcă” de porci, iar ei aveau băi. Râd și acum de cât de tare mi-a rămas acea imagine în minte. Nu ai cum dom’le 🙂 .

📌 Japonia – Anjiro
Blackthorne – personajul central, pilotul unei nave naufragiate – și echipajul lui au fost mult mai șocați decât mine de felul în care se purtau acești oameni. Curați, calculați și organizați. Atât în societatea Japoniilor, cât și cu echipajul lui naufragiat. Bine, ce a mai rămas din el…

O societate ierarhizată, respectuoasă, dar care nu pleacă capul împotriva principiilor. Unde ura nu ia locul rațiunii. Unde poți muri pentru ceva ce pare nesemnificativ, dar care a încălcat o valoare.
Într-o țară împărțită în 5 Regiuni. Taiko murise, dar fiul lui – Fiul Cerului – rămâne în frunte. Un copil. E momentul în care se declanșează intriga pentru putere.

Diferența culturală era mai complicată decât toate detaliile tehnice despre corăbii și nave. Asta vine din perspectiva și influența mediului. Adevărul absolut nu e al niciunuia – iar cel care îmbină cele două gândiri va fi cel mai pregătit. E despre doctrină. Prioritizare.

Interesant nu era cât de departe eram noi de acea societate, ci câte „aha-uri” apăreau pe parcurs. Un mod de a gândi… nici nu știu cum să îl rezum. Analitic, concentrat pe esență, dar și pe anticipare. Fără frici inutile. Cu principiilor sănătoase.

﹏𓊝﹏ Pilotul – Blackthorne, Anjin sau Anjin-san (când va merita acel „-san”) – își construiește povestea în paralel cu alte personaje. Nimeni nu e lăsat în urmă, poveștile se întâlnesc constant. Totul pentru obiectivul lui final: să se întoarcă la Londra, să facă negoț pentru Anglia și să fie decorat de Regină.
Un obiectiv care începuse să mă scoată din minți, de îmi venea să mă transform într-un kami și să-i spun că e bine acolo unde e 🙂.

ﮩ٨ـﮩﮩ٨ـ♡ﮩ٨ـﮩﮩ٨ـ- Când strigătele morții „fierbeau” în micul sat de pe țărm – marcând trăiri diferite pentru barbarii naufragiați față de japonezi – am simțit un gol în stomac.
Dar esența zen o aflam mai târziu. Priveam moartea la fel, doar acceptarea era diferită. Și nu se moare pentru orice – când Yabu își riscă viața pentru o altă viață.

Apropo: preoții catolici erau deja acolo. Portughezii. Cunoșteau limba și facilitau comerțul. Potrivit sau nu? Decide fiecare pentru el. În carte, e o luptă de influență între protestanți (Blackthorne – englezi/olandezi) și catolici (preoții deja stabiliți). Religie și politică.
Totul sub lupa puterii, Shogunat-ului și a strategiilor – de-ar fi invidioasă și Troia.

Am descoperit o gândire calmă, dar incredibil de clară. Nimic învechit. Doar rar, azi.
Uită-te în jur (vorba lui Cheloo) – deciziile bune se iau la calm.

Seniorul Toranaga e simbolul anticipării. Mai ales când o aduce pe Mariko alături de Anjin. Știți replica aia modernă: „creier”? Exact.

Abia la finalul volumului II am aflat dacă vrea shogunatul sau nu. Despre asta vorbim AICI.

🌸 „Casa cu sălcii” – muncă, învățare și cunoaștere – ca să ajungi gheișă. Și cât respect avea această meserie în 1700. Eticheta era dată de înțelepciune. Ce frumos ar fi să facem și noi asta zilnic.

🩸 Datoria – cuvântul care revine.
Anjin riscă pentru Toranaga.
La ieșirea din Osaka, Buntaro se pregătește de sepukku.
Datoria principiilor lui Blackthorne era să-l salveze, deși nu-l „înghite”.
Datoria samurailor, era să privească acel moment solemn.
Rodriguez și Blackthorne, legați de loialitate și un crez comun, viața înainte de toate.

Ajunge să își folosească abilitățile pentru a rămâne util în fața lui Toranaga – liderul regiunii Kanto (care includea și actualul Tokyo).
Luptă să scoată nava cu Toranaga din împrejmuirea uniformelor gri, ale dușmanului Ishido – cu inteligență și fler.
Ce moment.

De la naufragiat, ajunge să discute direct cu Toranaga.
În închisoare.
La un pas de moarte.
Apoi parte din societate: Samurai. Hatamoto.
Prins între cei doi Seniori care joacă marile cărți – Ishido și Toranaga.

De-a lungul celor 700 pagini, am zâmbit, ba chiar am râs de cateva ori. Replicile vin uneori de nicăieri, „Unde dracu pot să fug!” – Anjin, fiind în mijlocul mării. Înconjurat de samurai.

Finalul neașteptat din primul volum – casătoria lui Anjin și rezistența lui fizică pentru a dovedi că poate fi un bun samurai, nu mă pregătea pentru volumul II. Porumbelul călător și… în urma lui Osaka.

Porumbelul și Osaka. Punctele cardinale din volumul II.

Încă de atunci am știut că mintea mea a fost flancată din toate părțile ca și galera lui Toranaga. Că o parte din mine e pe urmele lui Anjin-san, iar o parte… între cei 9 din echipajul rămas, al lui Blackthorne.

Adelina Bogorodiță _-🖋

📚 Dacă vrei să citești și tu cartea, o găsești AICI.
📌 Link de afiliere: prețul rămâne același pentru tine, însă eu pot primi un mic comision din partea magazinului.

Tu ai citit această carte? Ce impresie ți-a lăsat?
Povestește-mi într-un comentariu cum a fost pentru tine.
Sau spune-mi ce ai vrea să citești în continuare. જ⁀➴